Ana si Curcubeu

A fost odata ca niciodata Curcubeu. El era acolo pentru Ana, mereu razbatea prin furtuna ca sa o sustina pe Ana. O intrgea de cand Ana era o copila. A trait cu ea toate zbaterile, bucuriile si eforturile.

Acum, Curcubeu era la datorie. Simtea ca Ana este in pericol. Femeia cu parul negru dorea sa ii faca rau Anei. El stia asta dar, stia ca Ana vede doar ce e frumos si bun in toata lumea.

 In orasul Pot toate erau verzi iar pomii plini de flori pareau ninsi.

            Copila care nu de multa vreme descoperea zilnic cate ceva ,se uita cu ochii mari si negri la florile care cadeau in vant. Intreba prin tot corpul ce se intampla. Acolo, era un loc magic, unde mergea zilnic cat timp parintii erau la serviciu. Desi speriata la inceput, Catia a simtit ca in mainile Anei, acea doamna cu ochii mari si parul lung si blond, era acasa.

Nimeni nu banuia ca intre Catia si Ana legatura va fi asa stransa, incat peste ani amprenta Anei va ramane. Doar Curcubeu stia asta.

Ca toate povestile de viata avea si Ana povestea ei. Desi traise cu numeroase neajunsuri si trecuta prin probleme Ana era de o bunatate greu de imaginat pentru noile vremuri. Aparent isi punea mereu o platosa, insa sub ea zareai acea zana pe care si-o dorea orice copil in preajma.

            Ana crease un loc al lor, al copiilor ,care veneau in casuta careia ii pusese cu greu radacinile. Catia, devenise fetita casei. Acum locul avea multi copii, toti atinsi de magia Anei. Catiei i se lumina sufletul la vederea Anei

            Curcubeul o veghea pe Ana, care la randul ei avea nevoie de magia lui.

Totul era minunat in orasul Pot si in casuta Anei, unde se auzeau mereu rasetele copiilor pana intr-o zi cand doamna cu parul negru care le vizita casuta si incerca sa o faca pe Catia sa nu mai indrageasca pe Ana, se hotarase sa o distruga.

            In timpul unei furtuni il prinse pe Curcubeul Anei si il ascunse intr-o pestera ca sa nu mai straluceasca si sa o faca vulnerabila pe Ana. Era la ora la care casuta se inchide, copiii plecasera acasa. Mai ramasese Catia. Femeia cu parul negru se transformase intr-o femeie urata cu nasul coroiat si cu un baston in mana. Cu fata schimonosita se arunca asupra Anei ca sa ii smulga pe Catia din brate. Stia ca doar asa Ana ar fi renuntat la lupta si ar fi acceptat conditiile femeii cu parul negru, ca sa isi pastreze casuta copiilor.

Dar, Curcubeu, desi era ferecat in pestera stia ca Ana este in pericol. Norii s-au izbit puternic, au zguduit tot pana in adancul pamantuluica sa il ajute pe Curcubeu sa lumineze cerul.

Brusc, Ana si-a recapatat puterea si vraja care fusese aruncata asupra casutei s-a risipit.

Ana si Catia au ramas imbratisate pana la sosirea parintilor.

                                                                                                                        Oana